http://www.youtube.com/watch?v=G8oSUImiT7c
http://www.youtube.com/watch?v=dHjYAzmjrvs
După mai bine de 20 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989, Valentin, unicul fiu rămas în viaţă al Elenei şi al lui Nicolae Ceuşescu, a obţinut aprobarea pentru dezgroparea presupuselor rămăşiţe ale părinţilor săi din Cimitirul Ghencea Militar din Bucureşti. După analizele de ADN se va afla în sfârşit răspunsul la întrebarea dacă cei îngropaţi acolo sunt într-adevăr Nicolae şi Elena Ceauşescu.
În caz contrar - dacă rămăşiţele se dovedesc a nu fi cele "veritabile" -, Valentin a ameninţat că va da statul român în judecată.
Legat de acest demers, tot astăzi, Vladimir Beliş (fostul şef al Institutului Naţional de medicină Legală - IML- în perioada Revoluţiei) a declarat că a semnat certificatele de deces ale celor doi dictatori, după cinci zile de la decesul acestora, la cererea gen. Victor Athanasie Stănculescu. "Am fost chemat de generalul Victor Athanasie Stanculescu şi pus să semnez certificatele de deces ale lui Nicolae şi Elena Ceauşescu. Nu i-am văzut pe cei doi. Potrivit legii de atunci, la orice execuţie trebuia să asiste un legist. Eu nu am fost chemat", a mărturisit, unei agenţii de presă, prof. Beliş. "Cele două procese verbale prin care era constatat decesul soţilor Ceauşescu erau semnate de doi medici militari. Pe aceste documente am semnat şi eu, cauza decesului fiind moarte prin împuşcare, hemoragie internă şi externă", a adăugat fostul director al IML.
Valentin Ceauşescu nu a participat la deshumare, din cauza unor probleme de sănătate, a declarat Mircea Oprean, ginerele soţilor Ceauşescu. Oprean a recunoscut însă printre rămăşiţe hainele lui Nicolae (despre care susţine că erau ciuruite de gloanţe). "S-au purtat cu nişte cadavre ca nişte păgâni", a exclamat revoltat Oprean în faţa reporterilor care îl aşteptau în faţa cimitirului. "Nu au pus măcar o cârpă sub ele, au fost aşezate direct pe rumeguş. Nu cred că aceşti indivizi pot fi numiţi oameni " , a mai afirmat ginerele soţilor Ceauşescu.
E normal ca orice copil să afle adevărul în legătură cu părinţii săi. E normal să te întrebi dacă locul la care aprinzi o lumânare e cel în care odihnesc cei care te-au crescut. E normal şi ca după o îndelungată desfătare în înalta societate comunistă, în vremuri grele pentru români, să păstrezi un pic de respect şi faţă de cei mulţi care s-au sacrificat neştiuţi.
E anormal şi imoral însă ca după viaţa lipsită de griji pe care ţi-a oferit-o statutul de copil sau apropiat al "Celui mai iubit fiu al poporului" să ameninţi statul cu procese şi despăgubiri care, în cele din urmă, vor fi plătite tot de cei care te hrăneau şi înainte de Revoluţie. În numele democraţiei obţinute în 1989, foştii exponenţi ai regimului opresiv cer reparaţii morale, folosindu-se de un sistem pe care în anii dictaturii îl blamau. O dictatură în care "omenia" şi "creştinismul" tovarăşilor care dărâmau biserici şi cimitire cu buldozerul, pentru a face loc "ctitoriilor Epocii de aur", nu merită amintite...
Fără a uita de ceea ce Michel Castex - jurnalist francez al AFP - a numit în 1990 "Un mesonge gros comme le siècle. Roumanie, historie d’une manipulation" ("O minciună mare cât un secol. România, istoria unei manipulări"), evenimentul de astăzi nu va face decât să stârnească din nou stafiile conflictelor anilor postrevoluţionari.
http://www.youtube.com/watch?v=VFJqLrw49LA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu